Curcubeul apare când lumina soarelui intră în picăturile de apă din aer, își schimbă direcția, se reflectă în interiorul lor și iese despărțită în culori. Îl vezi de obicei când plouă într-o parte a cerului, iar soarele luminează din partea opusă. Ca să apară în fața ta, soarele trebuie să fie în spatele tău, iar picăturile în direcția în care privești.
Lumina albă a soarelui conține culorile pe care le recunoaștem într-un curcubeu. Picătura nu le inventează, ci le separă deoarece fiecare culoare este deviată puțin diferit. Milioane de picături contribuie la imaginea pe care o vezi, dar niciuna nu trimite toate culorile către ochii tăi din aceeași direcție. Tocmai acest joc al unghiurilor explică forma de arc și ordinea culorilor.
Un curcubeu poate apărea și lângă o cascadă, o fântână arteziană sau un furtun care pulverizează apă. Uneori observi încă un arc, mai palid, deasupra celui principal. Alteori, culorile abia se disting, deși ploaia și soarele sunt prezente. Diferențele țin de mărimea picăturilor, de intensitatea luminii și de locul din care privești. Fenomenul devine mult mai ușor de înțeles dacă urmărești drumul luminii printr-o singură picătură. De aceea, fiecare observator vede curcubeul construit de lumina primită din picături diferite.
Ce se întâmplă cu lumina într-o picătură
Când o rază de soare pătrunde într-o picătură, trece din aer în apă. La această trecere își schimbă direcția, fenomen numit refracție. Lumina este alcătuită din culori care se refractă în măsuri ușor diferite. Astfel începe separarea lor.
Raza ajunge apoi la partea din spate a picăturii, unde o parte din lumină se reflectă spre interior. Când iese din picătură și revine în aer, se refractă din nou. La capătul acestui drum, culorile se îndreaptă în direcții diferite. Ochii tăi primesc numai lumina care pleacă spre ei la unghiul potrivit.
Picăturile care alcătuiesc partea roșie a curcubeului se află, din perspectiva ta, într-o direcție puțin diferită de cele care alcătuiesc partea violetă. De aceea, în arcul principal roșul apare la exterior, iar violetul la interior. Între ele vezi treceri prin portocaliu, galben, verde, albastru și indigo.
Culorile nu sunt separate în benzi cu margini precise. Lumina trece continuu de la o nuanță la alta, iar cât de bine le distingi depinde și de condițiile în care privești. Lista obișnuită de șapte culori este o modalitate simplă de a descrie ceea ce vezi, nu un număr fix de dungi desenate pe cer.
De ce are curcubeul formă de arc
Imaginează-ți o linie care pleacă de la soare, trece prin capul tău și continuă în direcția opusă. Centrul curcubeului se află pe această linie, într-un punct de sub orizont atunci când privești de la sol. Lumina care formează arcul principal ajunge la ochii tăi din picături aflate la aproximativ 40–42 de grade față de acea direcție.
Picăturile potrivite se găsesc în multe locuri din aer. Împreună, direcțiile din care primești lumina lor formează un cerc. De la nivelul solului, orizontul ascunde de obicei partea de jos, așa că vezi numai un arc. Dintr-un avion sau de pe un loc înalt, dacă sunt picături și dedesubtul tău, poți vedea uneori cercul întreg.
Poziția soarelui schimbă porțiunea vizibilă. Când soarele este jos pe cer, dimineața sau spre seară, curcubeul poate părea înalt. Pe măsură ce soarele urcă, arcul coboară. Dacă soarele este prea sus, arcul principal se află sub orizont și nu îl mai poți vedea de pe un teren plat.
Curcubeul nu se află la o distanță fixă, ca un obiect pe care ai putea să îl atingi. Dacă te deplasezi, se schimbă și picăturile din care lumina ajunge la ochii tăi. Două persoane aflate una lângă alta văd arcuri foarte asemănătoare, însă lumina care ajunge la fiecare provine din picături ușor diferite.
De ce apar uneori două curcubee
Al doilea curcubeu se poate forma când lumina se reflectă de două ori în interiorul picăturilor înainte să iasă. Acest traseu o trimite către ochii tăi din alte direcții. Arcul secundar apare deasupra celui principal și este, de regulă, mai slab luminat.
În curcubeul secundar, ordinea culorilor este inversată. Roșul se află spre interiorul arcului, iar violetul spre exterior. Între cele două arcuri poți observa și o fâșie de cer mai întunecată. Ea apare deoarece din acea zonă ajunge mai puțină lumină reflectată spre ochii tăi.
Un curcubeu dublu este mai ușor de observat când soarele luminează puternic picăturile, iar cerul din spatele lor este întunecat. Contrastul scoate în evidență chiar și arcul secundar, care altfel poate trece neobservat. Prezența lui nu anunță un anumit tip de vreme. Arată doar că o parte din lumină a urmat un traseu diferit prin picături.
Mai rar, lângă arcul principal pot apărea benzi foarte fine, în culori palide. Acestea țin de felul în care undele de lumină se suprapun după ce trec prin picături. Sunt mai greu de văzut decât cele două arcuri obișnuite și nu apar la fiecare ploaie.
Când și unde poți vedea cel mai bine un curcubeu
Caută soarele în spatele tău și picăturile de apă în față. O situație favorabilă apare când ploaia se retrage într-o parte a cerului, dar soarele a ieșit deja dintre nori în partea opusă. Dimineața și după-amiaza târziu, poziția joasă a soarelui face ca arcul să fie mai ușor de observat de la sol.
Poți încerca să produci unul mic folosind apa pulverizată de un furtun, într-o zi însorită. Stai cu spatele la soare și privește spre stropii din fața ta. Schimbă ușor poziția furtunului sau locul din care privești până când apare arcul. Același principiu funcționează lângă cascade și fântâni arteziene.
Aspectul curcubeului se schimbă și odată cu picăturile. Cele mai mari pot produce culori mai bine conturate. În ceață, picăturile foarte mici pot forma un arc palid, aproape alb, în care culorile se disting greu. La apus, lumina soarelui ajunge adesea mai bogată în roșu și portocaliu, iar aceste nuanțe pot domina curcubeul.
Pentru a-l găsi, nu ai nevoie să urmărești un anumit nor, ci relația dintre soare, apă și locul tău. Când cele trei se aliniază, picăturile trimit spre tine culorile luminii solare. Arcul pe care îl vezi este rezultatul acestui drum al luminii prin aer și apă.


