Delta Dunării

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.

Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei.

Geografie

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2540 km².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual în suprafaţă cu 40 de metri.

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Floră

Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante agăţătoare etc.

Faună

Conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă proaspătă în numeroasele sale lacuri şi mlaştini. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să-şi lase ouăle.

Braţele Dunării

De-a lungul cursului său, în special în zonele joase, Dunărea se desparte deseori în mai multe braţe.

În sectorul în care Dunărea traversează numai teritoriul României, fluviul formează mai multe insule, numite şi bălţi, principalele fiind Balta Ialomiţei şi Insula Mare a Brăilei.

Braţul Borcea

În dreptul oraşului Călăraşi, Dunărea formeză câteva mici braţe, dintre care cele mai importante sunt Borcea şi Ostrov. Între Braţul Borcea, la vest şi Braţul Dunărea Veche, la est, în Valea Dunării, fluviul formează Balta Borcea, cunoscută şi sub numele de Balta Ialomiţei. Cursul Braţului Borcea se întinde din dreptul localităţii Călăraşi până la Hârşova, trecând şi prin Feteşti.

 

Braţul Dunărea Veche

După Giurgeni, Dunărea se desparte iar în mai multe braţe. Cel din est poartă numele de Dunărea Veche sau Măcin, mai puţin navigat, separând Balta Brăilei de Dobrogea. Pe acest braţ se află oraşul Măcin.

 

Braţul Vâlciu

Este cel mai important dintre braţele de vest ce mărginesc Balta Brăilei. În partea sa de sud cuprinde Balta Mică a Brăilei, rezervaţie naturală.

 

Braţul Calia

Împreună cu braţele mai mici, Mănuşoaia şi Cremenea, mărgineşte la vest Balta Mică a Brăilei.in zona satului Gura Garlutei Delta Dunării

La vărsarea în Marea Neagră, Dunărea se împarte în trei braţe, formând astfel Delta Dunării.

 

Braţul Chilia

Prima bifurcaţie este lângă Tulcea, unde braţul Chilia se îndreaptă spre nord, având lungimea cea mai mare (120 km) şi debitul de aproximativ 60% din total. La vărsarea acestuia în mare, se găseşte o deltă secundară, care are trei braţe secundare: Tătaru, Cernavodă şi Babina, care acum se află pe teritoriul Ucrainei.

 

Braţul Sulina

Acest braţ este cel mai scurt (având doar 64 km), fiind drept, regularizat şi canalizat, este folosit pentru navigaţie. Sulina, in urma adanciri si corectari unor meandre este folosit cu predilectie pentru navigatie. In urma acestor lucrari care au avut loc intre 1862 si 1902, lungimea bratului a scazut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apa scurs s-a dublat (18% in prezent), adancimea minima fiind de 7 de m, iar cea maxima de 18 de m.

 

Braţul Sfântul Gheorghe

Cel de-al doilea ca mărime (108 km), înaintând spre sud-est. Spre sud, se desprind două canale care fac legătura cu lacul Razim Sfantul Gheorghe este cel mai vechi brat, care transport 24% din volum de apa si aluviuni. Cea mai mare adancime pe acest brat este de 26 de m. Si acest brat a suferit transformari prin taierea unui numar de sase meandre, lungimea sa scurtandu-se la 70 de km.

 

 

Ropenet.ro© 2008 | Contact: turism@ropenet.ro