back

Obiceiuri de Craciun - Sfintirea Mesei de Ajun

Cand cocosul vesteste miezul noptii, spre Ajun, gospodinele se scoala ca sa moaie turtele. Clitul de turte se scoboara de la locul de unde fusese pus ca sa se usuce si sa fie ferit de ochii si manile copiilor, se iau cate 3 - 4 turte, se rup in doua ori in patru bucati si se moaie intr-o apa calduta in care s-a topit zahar si apoi se aseaza pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presara zahar pisat, amestecat cu miez de nuca, asemenea pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau jufla de samanta de canepa.

Unele gospodine indulcesc apa cu miere. Pe la targ sau chiar si prin sate, fruntasii adauga si apa de flori, migdale si alte "bunatati" frumos mirositoare.

Peste acest strat se pune un alt rand de turte muiate, si iaras julfa sau miezul de nuca, si astfel se urmeaza pana se umple blidul, peste care se presara zaharul sau miezul de nuca; alteori, turtele se ung cu miere, caci deasupra nu se pune niciodata julfa.

Gospodinele cari, din pricina nevoiii, nu au turte, taie felii de pane de targ si le indulcesc in apa cu zahar, punandu-le apoi pe farfurii in locul turtelor, caci ajun fara turte sau "turte-rupte" n-ar sta frumos pentru cinstea casei.

Cand lucrul acesta este ispravit, femeia merge in "casa cea mare" sau in "casa de dincolo",-odaia care este pastrata curata,- aseaza pe masa de sub icoana cea mai frumoasa fata de masa pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticla de vin rosu, prohir, iar la lipsa alb. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar  in cealalta parte o farfurie, jumatate cu bob facalit sau facaluit, - sleit, dupa cum se spune prin Muntenia, - cu ceapa prajita pe deasupra, iar cealalta jumatate este plina cu perje fierte. In cele patru cornuri sau colturi ale mesei se aseaza cate un colac, iar in lipsa, cate un sfert de pane. Intre colacii din dreapta se pune cate un fuior de canepa, bine periat, zicand unii ca acesta este barba lui Mos-Craciun; adevarat, e un mic plocon preotului; prin alte parti, "fuiorul popii" se da de obiceiu in ajunul  Bobotezei.

Prin jud. Neamt, gospodinele pregatesc, pentru masa preotului, bors cu matere, plachie cu righi, - hribi, hrighi, - galuste, salata de masline cu otet si ceapa, pere fierte, tocmagi cu zahar, grau indulcit cu miere, s. a.
 
Prin jud. Suceava, se pun pe masa cele mai bune bucate de sec. "Nimeni n-are voie sa descopere masa pana nu intra preotul pe usa. Tot asa n-are dreptul sa guste din masa, caci se crede ca unul care ar face acest lucru, ar face bube. Preotul canta si apoi sta pe laita dupa ce blagosloveste intreaga masa. Ia si gusta din fie­care fel de mancare. Barbatul destupa sticla cu vin si cinsteste pe preot. Preotul face urarile cuvenite in legatura cu venirea sarbatorilor. De-i glumet, mai spune cate o gluma; gusta din masa si cei ai casei, si ceea ce le-a ramas, dau si la alti megiesi, ca Dumnezeu sa primeasca".

In acest timp, afara arde catuia cu tamaie. Ca plata preotul ia gologanii pe cari ii gaseste sub fata de masa, pe cornul mesei din fata si din dreapta, cei doi colaci din dreapta precum si o parte din vinul din sticla. Dascalii poarta pe umar dasagii cu colaci, ajutandu-se la aceasta si de alti oameni din sat sau ucenici dela strana.

Prin Bucovina se pune pe masa grau fiert, crezandu-se ca datina a ramas de cand Maica Domnului si cu Iisus Hristos au bine­cuvantat graul samanatorului ce le-a aratat drumul spre Egipt cand Jidovii lui Irod cautau prunci :                   

De doi ani si mai in jos,
Ca s-omoare pe Hristos.

Fetele pun repede sub prag cate o spelca, - ac de par, - ca sa treaca preotul peste dansa. Dupa ce va trece, fata va lua-o si va pune-o in cap, va dormi noaptea cu dansa si astfel isi va visa vii­torul sot.

Alte fete pun grau pe patul unde va sta preotul, ca sa se ma­rite in caslegile  viitoare.

Alte fete roaga neaparat, prin mamele lor, pe preot sa stea cat de putin pe laita si sa guste din masa; altfel nu vin petitorii de graba.

Dupa ce iese preotul si cardul de copii din casa, gospodinele matura numai decat casa, ca sa fie ferita de purici peste vara. Unele femei pun cateva graunte sub asternutul unui pat, unde va sedea preotul, ca sa-i stea clostele pe oua. Preotii stiu acest lucru, stau putin pe pat, caci daca nu stau, femeile ii pandesc pe furis si-i petrec afara cu cociorva pe la spate, asezandu-se apoi dansele pe locul unde trebuia sa seada preotii.

Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca sa sfinteasca masa si sa vesteasca enoriasilor Nasterea Domnului, este, de buna sama, foarte veche. Diaconul Paul de Aleppo, notarul si insotitorul pa­triarhului Macarie al Antiohiei, calatorind in terile noastre pe aproape de jumatatea veacului XVII, inseamna urmatoarele: "e de observat ca in aceasta tara se obisnueste in seara despre Nasterea lui Hristos, ca toti preotii din diferite targuri, insotiti de sarmani, de ceteti si de coristi, sa se duca in carduri, purtand icoane si sa umble prin norod toata noaptea, vizitand casele boierilor si urandu-le bucurie. Astfel umbla ei toata noaptea, cantand Nasterea lui Hristos".

Ca nu-i vorba de colindul de seara al tineretului, ci de ve­stirea Nasterii si sfintirea mesei, dovedesc sirele urmatoare, cari ne vorbesc despre colindatori : "Tot asemenea faceau lau­tarii, tobosarii, flautistii, colindand in cete toata noaptea urmatoare cu lanterne pe la casele   boierilor celor mari".

Fiindca de obiceiu prin cele mai multe parti poporul, adica parohia unui preot, este foarte mare, foarte raspandita, preotul porneste cu ajunul inca de cu noapte; poporanii stiu aceasta si se pregatesc . De pe la poarta preotul incepe sa cante "Nasterea ta, Hristoase..."; intrand, da tuturor celor din casa sa sarute icoana.

La Romanii de pe langa Suceava si prin unele parti din Mol­dova, nu se face cina de seara ca in partile Cernautilor, ci atunci se mananca, la venirea preotului. Dupa ce a venit si a blagoslovit masa,  cei din  casa se aseaza la  masa .

Prin Bucovina, unele femei isi invata copiii sa zica atunci cand aud pe preot cantand in casa, de cate trei ori: "gainile se oua",  cu credinta ca astfel gainile se vor oua in sir tot anul.

Prin Ardeal, precum de pilda in Tomnatec, femeile tipa, - arunca, - foc cu cenusa dupa preot, ca sa nu-i manance purecii peste vara .

Alte gospodine iau un linguroiu de grau fiert si indulcit cu miere, care se afla pe masa, si arunca de trei ori in pod, prinzand pe cel   ce   cade si pastrandu-l pana in   ziua  cand se   scot albinele.

Atunci se ia acel grau si se pune sub stiubeie, zicand albinelor :
- Asa sa fiti de roditoare si de cinstite, precum este graul.
Cu acest grau din ajunul Craciunului si cu aghiasma de la Boboteaza se stropesc gradinile ca sa rodeasca.

Indata dupa plecarea preotului, gazda, dand ceva turte celor din casa, pleaca prin vecini cu alte turte si bucate, spre a le da de pomana, pentru sufletul mortilor, pentru sanatatea celor vii si pen­tru rodul  campului.

Ropenet.ro© 2008 | Contact: turism@ropenet.ro